E prea mult? ur?

Articol publicat in: Educatie, Mass-media


Nu rata criminalit??ii, violen?a īn familie ori conflictele dintre vecini dau adev?rata dimensiune a urii din societatea romāneasc?.

Dreptul la libera exprimare, cī?tigat odat? cu ie?irea noastr? din comunism, a devenit de la un an la altul un abuz .

Putem vorbi īn momentul de fa?? de un abuz de exprimare, īn sensul c? foarte mul?i romāni se consider? īndrept??i?i s? acuze īn public f?r? probe; s? judece persoane ?i personalit??i despre care nu au nici o informa?ie verificat?; s? incrimineze oameni doar pentru a-?i da cu p?rerea.

Dar nu despre datul cu p?rerea e vorba – boal? veche la romāni -, ci de ura investit? īn aceste p?reri. Exist? desigur numeroase forme de ur?, dar cea mai prolific? īn ultimul timp mi se pare a fi “ura cu program”, “ura cu metod?”.

E, altfel spus, ura care se autoalimenteaz? pornind, de regul?, de la complexele de inferioritate ale subiectului, ale purt?torului acestui virus.

Ura cu metod? o īntīlnim cel mai adesea īn pres?, ?i īn special la televiziunile lui Vīntu ?i Voiculescu. La cele mai multe dintre emisiuni moderatorii au un comportament de procurori comuni?ti: ei par a de?ine adev?rul iar scopul emisiunii nu este altul decīt acela de a-i face pe invita?i s?-l confirme.

?i cum invita?ii sīnt īn cea mai mare parte la rīndul lor acuzatori, fie politicieni din opozi?ie, fie directori de opinie apropia?i mogulilor, rechizitoriul pleac? deja c?tre opinia public?.

Aici, īn ceea ce se cheam? “opinia public?”, ura devine visceral? ?i productiv? īn asemenea m?sur?, īncīt sim?im cum ne sufoc?m īn absen?a aerului social.

Ceea ce mi se pare cel mai grav – ?i poate p?rea acuzabil ce spun acum – e c? ura aceasta la nivel de mas? nu e “organizat?”, nu e īndreptat? īmpotriva unei etnii , unei confesiuni etc.

Ba mai mult, eu cred c? nu e īndreptat? īn mare parte nici īmpotriva actualei puteri. Ura la nivel de mas? este o ur? īmpotriva omului. Spun asta, pentru c? īn absen?a discern?mīntului, omul este anonimizat ?i supus toc?torului urii.

Am ajuns aici dup? dou?zeci de ani de minciun? ?i manipulare. Īn ace?ti dou?zeci de ani institu?iile fundamentale ale statului au fost aservite tot mai mult clasei politice ?i clientelei acesteia.

Am trimis īn parlament oameni politici de care ne e ru?ine, dar īn acela?i timp mul?i dintre noi am fost p?rta?i, desigur la nivelul nostru, la marea corup?ie.

De dou?zeci de ani īncrederea īn justi?ie este la limita de avarie , iar marii rechini care au sc?pat sau scap? nepedepsi?i sīnt atīt de mul?i īncīt ei deja nu mai au un nume.

S-a ajuns atīt de departe, īncīt politicieni, oameni de afaceri, ?efi din poli?ie, magistra?i au devenit īn mentalul colectiv to?i “o ap? ?i-un p?mīnt”.

Cīntecul de siren? al opozi?iei, cum c? poporul o cheam? s? “salveze” ?ara de actuala putere se traduce īn fapt īn aceea?i “nevoie de schimbare”, care niciodat? nu s-a dovedit a fi o schimbare de esen??.

Ura aceasta din societatea romāneasc? eu cred c? este un semn al neputin?ei de a ne implica īn problemele societ??ii ?i de a construi īmpreun?. A?a am ie?it din comunism ?i din p?cate mul?i dintre noi am r?mas la fel.

Autor: George Arun
Redactor: Petre M. Iancu

SURSA: http://www.dw-world.de

Share and Enjoy:

Leave a comment

Your comment

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X